Galantul cocos galic contra masculul carpatin

Publié le par Mirandolina

Asta seara am avut sedinta, putin mai speciala, de fapt intalnire cu un oaspete placut, competent. Cu oamenii acestia ma simt mereu bine. Iar oaspetele a fost minunat, a avut lucruri concrete de spus, a fost deschis la dialog, a informat, nu a dat din gura. O placere sa-l asculti.

Galanteria franceza nu mai e de povestit. E in toate miscarile, in toate remarcile, in toate silabele, in toate privirile. E galanterie, dar nu trece niciodata pragul de netrecut. E ceva extraordinar de placut, care te invaluie, magulitor.
Ei bine, si toate astea fiind spuse, plec de la sedinta.

Aveam de mers cateva minute, caci imi lasasem masina in zona Piata Romana. Nu apuc sa traversez Calea Victoriei, si sa merg cativa pasi.... Un jeep, cu numar B nu stiu ce SRI, se opreste in dreptul meu, se deschide portiera, cel de la volan se apleaca spre mine si spune "Va rog, cateva minute".

M-am enervat cumplit. Evident ca nu am spus nici o silaba, pana si insultele mele sunt prea scumpe pentru asemenea indivizi. Omul arata onorabil, o anumita varsta (peste 50, parea ca are si nepoti acasa), costum. Nu genul manelist. Mi-e sila. Sila de masculul carpatin, specia pe care demult am definit-o, care-mi ingradeste libertatea ca individ. Unde anume isi inchipuia in mintea lui bolnava ca eu sunt o fata pe care o agati din masina pe Calea Victoriei?

Eram imbracata tot ce se poate mai business, doar am avut intalniri toata ziua, plus sedinta de partid seara. Nu decolteu, nu fusta scurta.
Dar chiar si daca as fi fost imbracata cu decolteu si fusta scurta... E libertatea mea.... Am trait intr-o tara normala, unde aveam, ca si aici, stilul meu distinct de a ma imbraca, si unde, oamenii, pentru sa sunt civilizati si normali, stiu sa fie doar galanti.
Am trait intr-o tara normala unde barbatii stiu sa admire in mod respectuos.

Nu sunt ipocrita, imi face placere sa plac, nu neg asta. Ma simt magulita de complimente sau de privirile admirative pe care le surprind asupra mea. Imi place sa fiu placuta, normal.
Insa masculul carpatin autentic nu stie si nu intelege diferenta dintre galanterie si marlanie, diferenta dintre admiratie si mitocanie.
Romanul nu e si nu va fi trubadur. Romanul e atavic (cu mici exceptii). Hai, sariti-mi la beregata.
Mi-e sila. Ce lume stramba!

Publié dans revolte

Commenter cet article