Un bou de Arad

Publié le par Mirandolina

Intotdeauna m-a calmat condusul si mi-a placut sa fac drumuri noaptea...
Si-mi place la nebunie sa conduc. Ma elibereaza. De aceea am facut si drumuri de 3000 de km singura, de la 25 de ani. De aceea am fost sofer in Africa :)
Imi place la nebunie sa conduc.

In afara de cazul prezent, cand tocmai era sa mor de "mana" (sau de volanul), unui bou de Arad.
Iesise sa depaseasca un camion, pe drumul spre Oltenita, fara sa calculeze ca din fata mai vine cineva.
Normal ca a reintrat in spatele camionului, vazand ca nu are loc. Dar a fost cat sa ma infioare, sa franez, etc. Un sfat boilor rutieri: nene, daca te lipesti de fundul camionului, n-o sa ai niciodata in viata vietilor vizibilitate. Un al doilea sfat: nu iesi cu toata masina doar ca sa vezi ce vine din fata. Mai ales noaptea, cand vezi macar luminile.

Cinic: nu-mi fac probleme, daca ne spulberam retrovizoarele, mai am unul nou-nout pe balcon de cand am scapat ultima oara de la moarte. [Hm, totusi sunt intr-o perioada prea radicala si cinica:( Cum ziceam? Sa ma calmez, deci, sa-mi revin, sa fiu din nou dulce, calina, atenta, cum sunt de fapt.]

Devine insa angoasant. Pe cuvant, chiar imi place viata. Ador viata. Si condusul noaptea.

Publié dans neplacute

Commenter cet article