Notiunea de respect in business-ul romanesc: baba si mitraliera

Publié le par Mirandolina

Cand am facut acest blog, l-am facut din joaca, si inspirata de nebunia cu participarea la Campionatul International de Gatit in Aer liber.
Nu eram pro bloguri (in ce ma priveste, vorbesc strict personal), am crezut intotdeauna ca am lucruri mai bune de facut in viata. Mai ales ca am o viata plina si trepidanta. Am crezut intotdeauna ca si daca e sa scriu, am ce sa fac cu ce scriu (public, trimit prietenilor buni sau pastrez pentru mine- unele lucruri).
Stiu, ziceau unii ca poate fi un instrument de marketing personal. Nu m-am hotarat foarte tare in privinta asta, de aceea nu e inca numele meu aici. Cu alte cuvinte, cine ma stie, bine, ma recunoaste, e clar, dar cine ma cauta pe Google () dupa numele meu legal, nu va nimeri aici.

Nici nu ma deranjau blogurile: cui ii trebuie, sa-si faca:)
Chiar si citeam cateva, din zone care ma intereseaza: politica, IT, ale prietenilor etc.
Nu am crezut ca o sa-mi vina sa scriu. Repet, fara participarea la Campionat, nici nu-l faceam. Acum ma mira ca scriu mult si des. Nu stiu insa cat o sa ma tina :) Sunt Geamana, sa nu uitam:) trepidanta, cum ziceam.

Am facut toata aceasta introducere ca sa spun ca oricum, nu l-am facut crezand ca o sa-mi vina sa scriu, iar apoi, m-am gandit ca chestiile profesionale sunt complet separate, si ca le voi lasa de-o parte. Ca nu voi perora despre ele.

Dar pentru ca acesta e locul in care lansez alerte despre ceea ce ma revolta, in care spun ce-mi place, in care-mi rememorez amintiri placute, in care urlu, in care ma bucur, nu pot sa nu scriu si constatarea care m-a revoltat azi.

In business-ul romanesc, notiunea de respect este anexa. Nu e una din notiunile de business de baza, pe care se cladeste restul relatiei, cum ar fi firesc. Pare a fi considerata auxiliara. optionala, neimportanta. O sa dezvolt asta in alta parte:) (prietenii stiu de ce)
Acum, atat vreau sa spun. M-a revoltat. E o piata libera. Nimeni nu e obligat sa lucreze cu nimeni. Chiar daca intr-o relatie contractuala exista un beneficiar si un furnizor, faptul ca unul face niste servicii pe care celalalt le cumpara, nu implica faptul ca cel care cumpara nu datoreaza si respect, pe langa banii stipulati in contract. Ok, ma platesti, dar ma respecti :)

Da, sigur, vreau sa lucrez, dar nu cu orice pret, si nu trecand peste orice principii. Daca nu ma respecti, atunci aleg sa nu lucrez cu tine. Clar. Fara drept de apel. Cauta-ti pe altcineva.
Nu spun ca unele compromisuri in relatiile de business nu sunt normale, si nu ma bat cu pumnii in piept ca eu nu fac asta. Sunt flexibila, si flexibilitatea mea e surprinzator de mare, iar ingaduinta de asemenea. Dar renuntarea la respectul reciproc nu este unul din compromisurile pe care sunt gata sa le accept. Sa fie clar.

Am trait niste ani buni intr-o societate normala. De fapt, acolo am crescut, intr-o societate normala. In care te simteai respectat ca individ. Cred ca unul din cele mai mari socuri ale intoarcerii in Romania a fost faptul ca brusc ma simteam neimportanta ca individ, calcata in picioare de catre oricine (autoritati, politicieni, societate, oamenii de pe strada), nerespectata. Nu e in regula. Societatea asta e bolnava. Nu stim sa ne respectam nici intre noi, unul pe altul, omul pe langa care trecem pe strada. De fapt asta e problema.

Aveam naivitatea sa cred ca oamenii din mediul de business sunt mai educati, mai receptivi, ca au acel savoir-vivre. Ei bine, nu. Nu aici.
Ok, atentie la mine, urechile ciulite: daca nu ma respectati, nu ma mai contactati :) Nu-mi cereti nici macar o oferta, va rog, imi ocupati timpul.
Lumea e mare, cautati pe altcineva.

Publié dans revolte

Commenter cet article