Onestitatea fata de noi insine

Publié le par Mirandolina

De zile intregi, se vorbeste aproape numai de asta.
Si din pacate, oameni cultivati si cu un nivel de inteligenta destul de mare, nu au puterea sa recunoasca ca de fapt da, asta e, scoala romaneasca chiar scoate tampiti.


Au sarit toti deontologii lui peste sa contrazica, sa condamne, sa se simta jigniti. Si cei de dreapta si cei de stanga, si cei de centru.
Sigur, mie nu-mi place personajul Basescu, sigur, in cea mai mare parte a timpului mi se pare aiurea si mitocan, dar... asta nu inseamna sa nu pot fi de acord cu el atunci cand spune ceva adevarat. Consider ca este o onestitate fata de mine insami.
 
Sigur, e un mod simplist de a rezuma lucrurile. Sigur, nu trebuie sa generalizezi. Dar pe ansamblu, cei care ies azi dupa 12 clase au un nivel mult mai scazut decat cei care ieseau acum niste ani. Si nu, nu-mi spuneti ca nu stiti asta. Macar voi, cei ca mine, cei din generatia care are astazi 30 de ani. Chiar nu se vede asta? Uitati-va in jur, discutati cu cativa dintre ei.


Uitati-va cum scriu in limba romana. Si nu, nu e doar un limbaj de messenger. Asta nu e o scuza. Pentru ca messenger folosim si noi, cei de 30 de ani. Si folosim messenger si ICQ-uri de peste 10 ani. Si asta nu inseamna ca nu mai vorbim romaneste.

Uitati-va ce vocabular restrans au. Folosesc doar fondul comun de cuvinte. Am ramas uluita, in vorba cu cativa copii din acestia, pentru ca mi-au spus ca eu folosesc, in vorbire, cuvinte pe care ei nu le inteleg. Ei aveau 18 ani, erau in clasa a 12-a, si va promit, pe cuvantul meu, ca nu foloseam cuvinte rare. Care e explicatia? Nivelul lor extrem de slab, asta e tot.
Ati auzit voi vreodata, printre generatiile noastre scuza: "Nu pot sa citesc mai mult de o pagina, ca ma doare capul"? Mi s-a parut ca nu aud bine. Si am auzit asta, una la prima mana, in mod direct, si a doua mi s-a povestit, auzita din cu totul alta parte. Deci e o scuza generala raspandita in generatie. Imi amintesc de mine si de colegii si prietenii mei de la 17-18 ani. De profunzimea de gandire pe care o aveam, de scrisorile de dragoste (si nu numai), pe care ni le scriam, de rationamentele pe care le puteam dezvolta.
Ascultati-i un pic cum vorbesc. Sa nu mai zic de procentul extrem de mic al celor care spun "pe care" acolo unde trebuie folosit asa... (Bine, recunosc, asta e boala grea, si a multor generatii...si mai mari, si mai mici.)
Ascultati-le putin preocuparile. Ce isi doresc in viata, ce pretuiesc, ce nazuinte au.

Deci, scuturati-va, treziti-va, de ce anume considerati ca scoala romaneasca nu scoate tampiti? Repet, poate e o generalizare prea dura, dar din pacate, e chiar adevarata.
Copiii nu ajungeau asa in clasa a 10a, sau a 12a, acum niste ani. Nu ajungeau analfabeti la bacalaureat, nu-i asa?
Intrebati profesorii, si veti vedea. Le e teama sa ii lase repetenti, le e teama de elevi, le e teama ca mananca bataie.

Copiii acestia sunt aceia care cauta pe Google, "cum sa pastrezi o relatie". Sincer, voi, generatia de 30 de ani, chiar credeti ca noi, daca ar fi existat Google cand aveam 17-18 ani, am fi cautat asta pe Google?

De ce nu aveti curajul sa recunoasteti ca da, scoala romaneasca produce tampiti?
Nu toti cei care ies din scoala sunt tampiti, sigur, dar proportia de tampiti e mai mare decat la alte generatii. Clar.

Ati avut angajati? Ia judecati nivelul lor mediu. Constatati ce stiu sa faca, cat inteleg. Uitati-va ce asteapta sa le explicati mura in gura, e uluitor. Si de cate ori refac aceleasi si aceleasi greseli.

Si cum am spus mai acum o zi,
ingramadirea aceea de diplome de facultati, fara legatura intre ele, aviditatea de a le strange fara sa insemne nimic, si fara sa le aduca nimic cu adevarat, doar ca sa le aiba... E incoerent ca si proiect de viata. Repet, un francez care lucreaza in recrutare imi spunea ca el nu a mai pomenit asa ceva. Pe scurt, ca nu a mai intalnit asa ceva nicaieri. Ca in Franta oamenii fac cate o facultate (rar de tot doua sau mai multe), dar stiu ceva. Iar aici, oamenii fac cate doua-trei facultati, dar nu au absolut nimic in cap. 
Si in ce scop, de fapt? Nu cunosc nici un angajator, oricat de neglijent, care sa te ia doar pentru acele hartii. Sau daca te angajeaza, totusi, dar tu nu stii nici pe jumate cat scrie ca ai stii, in acele hartii, nu te pastreaza. Deci, la ce folosesc acele hartii, fara acoperire? 

De ce toata lumea urla ca nu e asa, ca scoala romaneasca nu scoate tampiti? De ce toata lumea spune ca e jignita scoala romaneasca, ca nu mai stiu ce?
De ce nu aveti puterea sa recunoasteti? E dureros, dar asta e. Si pentru a schimba ceva, intai trebuie sa accepti problema. Nu sa o negi.

Incep sa ajung la concluzia, trista, teribila, ca romanii sunt atat de opaci, atat de ipocriti, incat nici macar nu vor sa inteleaga care le sunt problemele. Si daca nu isi recunosc si inteleg problemele, asa vor ramane, ba chiar li se vor agrava.
Groaznice vor fi generatiile urmatoare.

Publié dans lumea asta

Commenter cet article