Chiar si asa cum e acum

Publié le par Mirandolina

Acum am intrat in casa, e deja maine;)
Mi-a fost rau aseara, era deja 5 dimineata, si eu nu dormeam. Am avut o crunta durere de cap, beam lapte rece, si algocalmin. Cred ca e momentul sa incetinesc cadenta.
Mai ales ca aveam treaba devreme, si ca am alergat toata ziua, uite, pana acum, si e 12.30 (a doua zi)

M-am intalnit asta seara cu cineva, si vorbind, de fapt, mi s-a facut brusc sila, frica, frig. Cred ca vreau acasa. Acel acasa, sigur, cald, neatins. Acel acasa de departe.

Am revenit acasa cu noaptea in jur,  muzica la maxim (ca si cand asta m-ar fi putut proteja de mediul inconjurator), si lacrimile in ochi.

Aveam  in cap ceva foarte precis de scris aici, azi, (cu niste catalogari precise ale unor lucruri din viata), dar cred ca trebuie sa dorm. Sincer.

Va iubesc, pe cei care-mi sunteti alaturi chiar si asa cum e acum. Noapte buna. Pe maine. Sau pe candva.

UPDATE (ca sa nu fie neintelegeri). Sila, frica si frigul erau de la tara in care traim. De la pramatiile despre care afli ce au facut si care astazi sunt mari oameni. De la faptul ca promovam tot felul de lepre. De la asta erau si lacrimile. Atat:)
Iar acel acasa, e pe Coasta de Azur, acolo :)

Commenter cet article