Vise imaculate

Publié le par Mirandolina

Acum cateva nopti am visat doi oameni importanti de pe parcursul vietii mele. Genul acela de jaloane ale unor momente. Doi oameni care au jucat un rol important. Si care-mi sunt dragi. Pe care, insa, nu-i vad des, ba chiar foarte rar pe unul dintre ei.

Era un vis calm, senin, un vis plin de soare si liniste.
Era zapada, insa. In principiu, mie nu-mi place deloc zapada. Obiceiul meu este sa spun ca "nu-mi place zapada nici in poza", de cate ori vorbesc despre ninsoare.
Ador soarele si vara, sunt ca o soparla.
Dar desi in vis ma plimbam prin zapada cu cei doi, nu stiu cum sa spun, era asa un sentiment de bine, de placere, de liniste, incat...
Iar zapada era alba, imaculata, virginala. Si nu era nici frig, era soare, o lumina ireala, un cer adanc si albastru.

Si, foarte intens, sentimentul acela pregnant de bine. Straniu.
Eu cred in vise. Probabil ei imi vor reaparea curand pe traseul vietii...

Publié dans perfecte

Commenter cet article