Matixul reloaded

Publié le par Mirandolina

Pentru ca, prin minunata grija a celor de la Omniasig, (fir-ar ei sa fie! maine ma duc cu Kalashnikovul peste ei), nu am inca masina mea, la intoarcerea din Bulgaria, ma astepta, cu botic, Matix.
Un pic bosumflat, un pic cu un cauciuc dezumflat, un pic stingher, ma astepta unde-l lasasem, parcat in spatele liceului in care mi-am petrecut zilele ca scolarita cuminte si premianta.
M-am gandit ca fiind duminica seara, poate pot amana pana a doua zi mersul la vulcanizare...

Mi-am descarcat bagajele din vaporul verisoarei mele, si le-am inghesuit in Matix, (asa sa-i ramana numele!) unde, in portbagaj, (pe cuvant daca va mint!) au incaput fix cele doua sacose de la Metro din Varna, unde ne oprisem sa cumparam branza si coniac bulgaresc... si alte bunatati.
Am umplut masina (pe bancheta din spate, pe scaunul din dreapta), cu bagajele pe care le avusesem pentru 4 zile.
Verisoara mea si sotul ei au demarat, au plecat. Bag cheia in contactul Matixului, si el nimic. Nici vorba. Tacea mâlc. Nu tu salut, nu tu du-te dracu'. Doar mort. Nici nu misca, nici nu clipea.
Nervi, suparare, dureri :) Horreur, malheur. Cum sa ma tarai pana acasa (nu departe, dar totusi), cu valizele? Mi-am sunat mama, HELP, au venit sa ma ia sa ma duca acasa.
Dar cum sa fac cu Matixul? Stiam ca a doua zi (adica azi, luni), voi avea o zi foarte plina de intalniri, foarte incarcata. Imposibil sa ma deplasez fara masina. Asa ca trebuia pornita. Zis si facut, chemat prieteni, masina, cabluri, curent, baterie, demarat... Umflat roata.

Azi, printre alte treburi, intalniri, alergaturi, pe seara, Matixul m-a dus la Memento, in Floreasca, la tragerea la sorti a week-end-ului cu Audi Allroad, da' tot degeaba. Cu mana mea nevinovata, si mult prea putin egoista, am extras din urna (improvizata dintr-o sacosa Audi ), biletelul cu numarul altcuiva. O sa apara in curand si dovada, Doru a filmat toata extragerea. Doru, care a fost surprins ca am participat la concurs, deoarece juram cu mana pe inima acum 4-5 luni ca nici nu ma gandesc sa folosesc twitter-ul. Ba chiar avusesem atunci, in martie, o interventie in timpul cursului lui de publicitate online, despre ce prostie mai e si asta. Ssshhhttt, gandesc acelasi lucru si azi, sa nu ma dati de gol! Cheia motivatiei mele a fost Allroad-ul, nu Twitterul :D Twitter-ul da-l incolo:)) Dar ce e nostim, ca o paranteza, am descoperit ca aveam cont din 2007. Tot din august. Contul meu implineste 2 ani. Nene.... Vechime, nu asa! Iata, daca nu ma credeti:)


Deci n-am castigat, am tras la sorti eu, cu mana mea, pe altcineva. Si nu eram multi... 28, atat! Vorba aia, ma, da' iti dai seama ce sansa am avut?
Asta e, on ne peut pas gagner a tous les coups. Dar  pe cuvantul meu ca Allroad-ul chiar imi place de mor! V-am mai spus-o, nu-i asa?

Maine ma duc la Omniasig cu Kalashnikovul... Daca auziti ceva la stiri, sa stiti ca eu eram, un client nemultumit.

Publié dans coucou

Commenter cet article