Somnul "națiunii" naște monștri
Scena: dupa-amiază, zona piata Lahovari. Mergeam pe stradute spre piata Romana, parcasem masina pe la Gradina Icoanei. Liniște, aproape nefirească pentru ora și zona respectivă. Dar strada Eremia Grigorescu e inchisa, se lucreaza. "Se lucreaza" e un fel de a spune, caci oricum, strada e o groapa, inaccesibila, utilajele (excavatoare, etc), zaceau in mijloc, dar la 17.30, nici țipenie. Nu lucra nimeni. Se terminase ziua de lucru la 17.30? Mda, se pare că da. In orice alta tara, s-ar lucra cel putin pana la 23, dar ma rog, aici e tara de mici si bere.
Trecem peste asta, era doar scena in care s-a petrecut ce urmeaza sa va povestesc.
Pentru ca era liniste, si pentru ca in spatele meu, la mica distanta mergeau doua persoane, care discutau, fara sa vreau, am inceput sa disting crâmpeie din discutie. Vocile pareau ca apartin unor baietei, si ceea ce mi-a atras intai si intai atentia a fost exclamatia unuia dintre ei: "Ei, ce, 7 ani e devreme? Nu e, uite, bunicul meu era insurat la varsta mea." Deoarece vocea parea extrem de tanara, eram tentata sa ma intorc, sa vad la ce varsta putea fi insurat bunicul. Insa ce a urmat, a fost teribil. Prietenul lui a spus ceva, si apoi acelasi, cu bunicul, a spus: "Țiganii? Mie mi-e scârbă de ei! Nici nu aș putea să-i ating. Le-aș da foc! Ei, da, tu nu ești din București, nu știi cum e."
Cuvintele acestea m-au lovit in moalele capului, timbrul vocii parea a fi al unui baietel de maxim 11-12 ani. Eram buimaca. Ce e mai grav, e ca in plus, realiza că spune ceva cumplit, pentru că la scurt timp, i-a spus prietenului: "Nu-i așa că nu ai să spui la nimeni ce ai auzit acum?" Celălalt a protestat, liniștitor: "Nu, eu știu să țin secrete, nu spun." Iar primul a adaugat: "Pai chiar e ușor. Dacă nu aduce nimeni vorba, nici nu îți vine să spui, poți să ții secretul!" Ajunsesem spre Lahovari, și m-am intors spre ei, să-i văd. Erau, așa cum vocile mă lăsaseră să presupun, doi băieței absolut banali de 11-12 ani.
Cumplit. Ce părinți își pot crește copiii învățându-i asta? Cum să-i spui unui micuț că poți da foc altei ființe umane?
Sigur că da, românii nu sunt rasiști, asta afirma toti in cor. Dar isi invata copiii sa urasca alti oameni. Romanii nu sunt rasisti, se lauda ei. Dar sunt unul din popoarele cele mai intolerante care exista... Mi-e groază de ce am auzit, și de banalitatea vizuală a scenei, combinată cu acel dialog oribil. Mă cutremur și acum.