Rasismul ca o ciuma

Publié le par Mirandolina

Postez aici, mai jos, un text care mi-a fost trimis ca si comentariu la postarea mea despre somnul natiunii. Insa, acest comentariu este de fapt o postare in el insusi.  Simt nevoia sa il pun in evidenta, in felul acesta, postandu-l ca pe un articol. Sa spunem ca acesta este un guest post. (Multumesc, Flory! te mai astept, cu drag. Stiu ca ai ce spune)
(Postarea care a declansat acest comentariu, aici.)



Sursa fotografii Newsin.

Am ramas cu privirea atintita in gol, holbandu-ma la scrumiera de pe birou, cateva lungi minute, impunandu-mi sa nu am o contra reactie viscerala, sa nu am la randu-mi un gand ticalos care mi-ar purta pasii spre Piata Lahovari, in cautarea prichindeilor rasisti fara sa aibe habar despre ororile rasismului, despre efectele lui devastatoare. mi-as fi putut purta pasii gandului pana acolo, i-as fi putut gasi - poate mai merg inca in spatele tau, cu gandurile lor grave, de mici fiinte in cautarea "it"-ului, al rostului suprem, al acelui it care ne guverneaza si care face din noi fiinte erecte, sapiensi iesiti (vremelnic, as putea adauga) din pestera primordiala, de inceput de lume, din ziua a sasea a creatiei, cea in care, atoateziditorul, dupa ce s-a odihnit, a luat o gramajoara de praf, a tras o flegma asupra-i, a transformat-o in tina, apoi a tras si o suflare meseriasa, din toti bojocii, si a transformat-o in Zidirea Zidirilor, ceva atat de maret, de desavarsit si de pur, incat a facut sa se cutremure universul, abia trezit din amortirea-i eterna.

deci cum pizda masi pardon my french de bitong nenorocit ar pune el manusitele lui alea doua -  mici si delicate, cu unghiute colcaind de germs, cu degetele recent maculate de sperma unei erectii rebele careia, mai mult ca sigur, nu-i stie nici rostul si nici sa-i spuna pe numele ei - cum deci ar pune el mana pe o sticla de lichid inflamabil, cum ar fi capabil sa stropeasca un semen, o fiinta asemenea lui, iesita, macar ipotetic, din acelasi bot de tina? ce mecanism psihologic ar aprinde chibritul, care dintre convingerile sale l-ar aprinde si l-ar arunca apoi, aprins, asupra semenului poate murdar, poate galagios, poate needucat dar, nu mai putin semen? asa, si? ce ar face apoi? ce reactie i-ar provoca mirosul de carne prajita? dar urletele de durere? dar groaza din ochi, dar ajutorul care n-ar veni de nicaieri pentru ca nicaieri-ul acela este si el populat de cohorte de it-i, de... mai nene, da nici nu stiu cum sa-i numesc, imi tot storcesc mintea si e greu s-o storcesc pentru ca in apropierea tropicului Capricornului este inca dimineata, abia ce am plimbat cateii si afara e liniste, e pace, e inca una dintre diminetile unei veri eterne, e multiculturalism si oameni de toate culorile, de toate rasele, adunati aici din absolut toate colturile planetei acesteia atat de rabdatoare, de ingaduitoare cu toate ororile, cu toate nemerniciile, cu toate gandurile care...

si nu, eu nu am cum sa am contra reactii viscerale (asa cum nu ai nici tu [- nota blog- adica eu, Mirandolina]), nu le avem nu numai acum, dupa ce am trait multi ani departe de Tarisoara (bleorrrgh), ci nu le-am avut niciodata, deci inca nu e totul pierdut, specia mai poate fi inca salvata. mai poate?! eu nu le pot avea si nu numai la nivel declarativ; nici in cotidian, acolo unde, indiferent ce ar gandi, ar face sau ar spune un copil, eu sunt detinatoarea argumentului suprem, numai eu am voie sa inchid o discutie, sa concluzionez, sa explic ce si cum pe indiferent ce subiect pentru ca eu sunt nu numai adultul care le canalizeaza instinctele catre scopuri nedestructive, eu sunt si educatorul, cel pus la catedra, in fata lor, tocmai cu scopul acesta: sa formeze oameni iar o potentiala reactie viscerala, din partea mea, ar face exact asta: ar motiva o alta sticla cu lichid inflamabil, un alt chibrit aprins...

da, dar sarcina mea este mult usurata de separarea bisericii de Stat, de neexistenta grozaveniei absolut incalificabile pe care am vazut-o de curand, intr-o inregistrare video facuta in curtea unei scoli din Bucuresti, in ziua deschiderii anului scolar 2009 - 2010: copii care isi fac cruce, care "se roaga" nu in intimitatea casei, nu intr-o biserica, in fata unui altar, a unei icoane, ci in plina zi, de fata cu martori, cu multa lume, cu adulti, profesori si parinti si mie nu mi-a venit pur si simplu sa cred, aproape am simtit o durere fizica, am simtit, la modul concret, material, brain washing-ul caruia ii sunt supusi cu o inconstienta criminala.

am sa redau mai jos ceea ce incercam sa spun, cu nu foarte multa vreme in urma (imediat dupa concertul Madonnei, in parcul Izvor), unor oameni care urasc alti oameni, care n-ar ezita sa puna mana pe sticla cu lichid inflamabil si sa scapere chibritul, cu constiinta lucrului implinit temeinic, "cum se cuvine".

nu vi se face uneori frica sa traiti in tara in care, cu nu multa vreme in urma, doi pshihosociopati care au inghesuit in cativa saci de plastic bucatile rezultate din ciopartirea unui cadavru, au fost declarati eroi nationali? nu vi se face frica de revenirea (fie si ipotetic) a timpurilor in care usile caselor si pravaliilor, ale cabinetelor medicale si de avocatura ale unei minoritati religioase, erau insemnate cu o stea a lui David? va mai amintiti (macar pentru o fugara secunda), de sedintele de demascare, de autodemascare si de infierare a dusmanilor "poporului"? va mai amintiti ca erati retinuti abzuziv, fara nici o explicatie, ca erati dusi la militie si batuti pentru vina de a fi fost gasiti pe strazi, noaptea, pentru a fi vorbit prea tare, prea incet sau prea in grup, pentru a fi avut parul prea lung, pantalonii prea evazati sau fustele prea scurte? va mai amintiti fastul grotesc al unor manifestatii publice la care erati dusi cu japca, sub amenintarea pierderii locului de munca? dar stadioanele pe care copiii vostri, nemancati, nebauti apa si nedusi la toaleta cu orele, scandau declaratii de  iubire pentru doi oligofreni care nu au fost niciodata capabili sa va iubeasca pe voi sau pe copiii vostri? va mai amintiti "Cu caciulili pa frunte, stam aici de veacuri multe, in curbura Arcului Carpati" - ca si cum doar acolo, in "curbura arcului Carpati" mai exista vreo farama de viata, de civilizatie, ca si cum caciula si opinca fusesera desemnate sa mosteneasca pamantul, aerul si apa, subsolul, cele vazute si nevazute? va mai amintiti (cei care ati fost acolo) tiganii care au fost plasati strategic pe treptele dinspre Min. Agriculturii ale Teatrului National, pe toata perioada Golaniadei? va mai amintiti ca numai pe ei nu-i lua militia, ca au fost lasati sa vanda seminte, cico, guma de mestecat, porumb fiert si floricele, sa faca mizerie fara grija autoritatilor ca ar fi putut "perturba traficul"? dar pe ceilalti tigani, pe cei care impreuna cu noi au stat in genunchi, au aprins lumanari si au sacandat "Jos comunismul", pe ei vi-i mai amintiti? va mai amintiti (daca ati stiut vreodata) de hoardele de mineri si militieni care au violat tiganci, au batut copii de tigani, au intrat peste ei in case si i-au batut cu salbaticie? va mai amintiti ca tiganilor le era interzis accesul in centrul Bucurestiului daca nu erau bisnitari sau informatori ai militiei? va mai amintiti ca toate maturatoarele de strada si toti gunoierii erau tigani? v-ati intrebat vreodata de ce? va mai amintiti banca din fundul clasei, cea in care statea stingher, sub privirile batjocoritoare ale colegilor, "puiul de tigan"? dati-mi voie sa va reimprospatez memoria, sa va povestesc despre Burdujan (nu i-a stiut nimeni, niciodata, numele mic), un copil de tigan, coleg la scoala 186 (alaturi de liceul german din Bucuresti), cu nepoata mea, in clasa a V-a, in 1987. pe mama lu' Burdujan a chemat-o diriginta la scoala pentru ca Burdujan nu prea era cuminte, nu prea avea note bune - altfel era ascultator, nu opunea rezistenta cand nepoata-mea si toti copiii din cartier il trimiteau sa le  faca comisioane, sa cumpere paine de la Spicu, din Romana, sau sa le tina rand la coada la alimentara lui Frantz, pe Filimon Sarbu si nici nu protesta cand era eliminat din jocurile lor. l-am vazut de multe ori, cocotat stingher pe gardul de beton al Navromului, la rond. in fata clasei, in fata tuturor copiiilor cu care i-ar fi placut sa se joace, Burdujan a fost calcat in picioare, dat cu capul de pereti, batut cu furie si disperare de o mama prea disperata ea insasi de a fi fost marginalizata, de a fi fost aratata cu degetul, de a fi fost stigmatizata pentru vina de a se fi nascut tiganca. l-a injurat urat si l-a amenintat ca, daca nu invata carte, daca nu ajunge si el "om", mai bine il omoara cu mainile ei, decat sa-l vada si pe el ajuns la matura, pe strada. habar n-am ce s-o fi intamplat cu Burdujan, daca sau nu o fi ajuns si el "om"; dar acum, uitandu-ma la inregistrarea din concert a melodiei "lela pala tute" si vazand manifestarile de simpatie ale participantilor la concert, ma incearca o banuiala sinistra: nepotii celor care desenau mai demult stele ale lui David pe usile evreilor, impreuna cu copiii celor care va incolonau copiii pe stadioane si ale celor care i-au plasat pe tiganii aceia pe treptele de la National, se pregatesc sa deseneze roti pe usile caselor locuite de tigani. apoi... apoi veti urma voi, daca nu sunteti atenti, daca nu intelegeti la timp ca pericolul, si pentru voi si pentru ei, vine din alta parte, din partea unui inamic comun, nu din partea tiganilor.

Publié dans revolte

Commenter cet article

Vali 29/09/2009 14:41



vasazica intr-o discutie privata cu Mirandolina am spus "spune-i prietenei tale Flory, alaturi de care injuri
romanii..." si Mirandolina a zis "arata-mi unde i-am injurat", si atunci eu am postat textul cu pricina plus definitia din DEX.


acele puncte de suspensie marcheaza o continuare de fraza in sensul ca personajul tau Burdujan seamana (chiar si la
nume) cu Porojan al lui Vasile Alecsandri. asta i-am spus atunci Mirandolinei, dar subiectul e cu totul altul.


pasajul pus de tine cu italice reprezinta o simpla discutie intre doi copii. a considera asta drept o dovada ca tot
poporul roman e rasist inseamna sa cazi intr-o eroare numita generalizare.


poate comentezi totusi versurile cu uber alles si rule the waves in antiteza cu
caciulilii...



Mirandolina 29/09/2009 17:43


DOAR O INTERVENTIE ORGANIZATORICA: va rog mult scrieti direct in forma de comentariu, direct pe site, sau editati inainte de a trimite. Eu nu pot edita, si uite ditamai fonturile cum a ramas cu
Times New Roman 14


flory 25/09/2009 23:32


discutam, cum sa nu, eu sunt deschisa pentru dezbateri - everywhere, anytime. un singur lucru fa-ma te rog sa inteleg - inainte de a ma lansa, "cu binecunoscuta-mi verva", intr-o noua ditiramba,
pornind de la prima gramajoara de tina asupra careia atoateziditorul a suflat pana a iesit ceea se vede azi, cu ochiu' liber, continuand cu prima celula desprinsa din ciorba planetara (ca am de
toate, pe gustul tuturor clientilor: creationism, evolutionism, caderi libere, in gol, batai cu perne, retrageri cu torte...), trecand prin toti cromagnon-ii, prin primul maimutoi iesit din
pestera, pe labele lui de dinapoi, apucand primul pietroi cu care a strivit capatana primului dusman (si foarte bine a facut ca i-a strivit-o, altfel noi despre ce discutam acum, ce fel de alt fir
am fi despicat in patru, la radacina carui adevar imuabil am fi incercat sa ajungem?), apoi prin primul foc aprins de primul maimutoi, prin prima pictura rupestra, prin primul animal domesticit,
prin prima samanta aruncata cu dintr-adinsul, prin primul Dumnezeu de care s-a speriat si caruia i-a cerut indurare maimutoiul initial, prin Maya si prin Inca, prin primele cruciade, prin
civilizatiile incipiente ale Orientului Apropiat, Mijlociu si Indepartat, prin Renastere si prin cenusa tuturor imperiilor, prin "Garda, Capitanul si Arhanghelul din Cer" (era sa-mi scape un
BLEORRRGH uiteasa de mare) si, daca ne mai ramane timp si nu ma plictisesc eu, pur si simplu, de toata discutia asta devenita deja sterila si de felul in care eviti sa discuti ceea ce e de fapt de
discutat, vom ajunge in cele din urma si la "cu caciulili pa frunte stam aici de veacuri multe, in curbura Arcului Carpati")

un singur lucru nu inteleg: ai purtat nu stiu ce discutii private cu Mirandolina pe tema primului comentariu facut de mine, apoi te-ai napustit pur si simplu asupra mea, cerand-mi socoteala: cum
adica imi permit sa "ii injur pe romani", "sa-i culpabilizez", apoi "sa ne gandim numai ce se intampla, in acelasi timp, in Albania, URSS, Coreea de Nord, China, sa ne gandim la evenimentele din
Ungaria si Cehia, si ne vom aminti ca teroarea bolsevica nu a facut victime nu numai in Romania"; adica tu si cu mai cine "sa va ganditi", "sa va amintiti"? cu mine nu, ca nu m-am uitat pe gaura
cheii, habar n-am ce ati discutat in privat (dar pot sa presupun, pentru ca prea te-ai imbenzinat pardon de expresie pe un subiect inexistent si care mie initial chiar mi-a scapat), apoi de ce cu
ea si nu cu mine ca in fond nu pe ea ai interpelat-o, ci pe mine. te-ai eschivat de la a face vreun comentariu strict la obiect, la subiectul care ne-a adus aici, in clipa de fata sau, daca l-ai
facut, l-ai facut in soapta, ca eu nu l-am auzit.


"Țiganii? Mie mi-e scârbă de ei! Nici nu aș putea să-i ating. Le-aș da foc!" [...] "Erau, așa cum vocile mă lăsaseră să presupun, doi băieței absolut banali de 11-12 ani. Cumplit. Ce părinți
își pot crește copiii învățându-i asta? Cum să-i spui unui micuț că poți da foc altei ființe umane?", in schimb vad ca ma tarasti prin toti boschetii, prin toate balariile.

...deci?!


Vali 25/09/2009 12:26



Flory, daca versurile "cu caciulili pe frunte..." au fost "expresia (mascata, ce-i drept) a unor exhibari ultra-nationaliste de cea mai joasa
factura", te rog sa comentezi, cu bine-cunoscuta-ti verva, urmatoarele franturi de creatii literar-artistice:


 


When Britain first, at heaven's command,


Arose from out the azure main [...]


And guardian angels sang this strain:


Rule Britania!


Britannia rule the waves.


 


Deutschland, Deutschland über alles,


Über alles in der Welt [...]


Deutsche Frauen, deutsche Treue,


Deutscher Wein und deutscher Sang


Sollen in der Welt behalten


 



flory 24/09/2009 05:53


Inamicul comun si banuiala sinistra

un text ori este de sine statator, adica ori se sustine din prima, ori... nu exista, nu are valoare: nici inchizitiva, nici declarativa, nici declamativa, nici de nici un fel, nu exista si gata. la
ce bun sa mai explic, sa detailez ce am vrut sa spun initial? stiu, simt ca orice canal de comunicare este blocat, ca mesajul meu initial nu a fost decodat, a fost doar interceptat "face value" si
gata, am fost judecata sumar si si condamnata imediat pentru crima de a uri Romania, pentru aceea de a-i desconsidera pe romani; s-au format deja taberele "noi" si "voi" pentru ca astea nu sunt
lucruri cu care se poate negocia, nu exista vehicol care l-ar putea transborda pe unul dintre "noi" in tabara "voastra" si viceversa desi, din punctul de vedere comun, al meu si al Mirandolinei
iata, se poate discuta deschis, cinstit si fara pseudo menajamente care nu ar face decat sa incalceasca si mai rau secventialitatea procesului de comunicare: a) mesaj de transmis; b) codificare; c)
expedierea mesajului printr-un canal; d) interceptare; e) decodificare; f) intepretare; g) formularea unui mesaj-raspuns; h) codificarea mesajului-raspuns; j) expedierea lui (pe acelasi canal de
comunicare sau pe unul diferit de cel al mesajului initial); k) interceptarea mesajului-raspuns de catre emitatorul mesajului initial; decodificare s a m d. doar in conditiile acestea poate avea
loc un dialog constructiv, nu si in altele. nici eu si nici  Mirandolina nu acceptam jumatatile de masura, compromisurile morale sau patriotismul de parada.

voi mai adauga doar atat (pentru o eventuala clarificare) "injuraturilor" din mesajul meu initial, raspuns la initialul Mirandolinei: daca i-as face si eu Tarisoarei, macar la nivel declarativ, ce
mi-a facut ea mie, decenii la rand, as spulbera-o in cele patru vanturi, as face ca in locul ei, pe harta Europei, sa apara o pata alba, fara contururi, fara istorie, fara trecut sau prezent si,
mai ales, fara viitor. nu ma mai uit indarat cu manie, am depasit demult cei 12 ani in care efectiv am refuzat sa vorbesc romaneste, mi s-au cicatrizat ranile (si cele fizice, si cele sufletesti),
au trecut, intre timp, in nefiinta toata familia apropiata, toate rudele, toti prietenii copilariei si adolescentei, toti vecinii, aproape toti colegii de serviciu... o intreaga generatie a
disparut in neant, sunt singura supravietuitoare a unei ere strabatute de incredibile incarcaturi de ura indreptata impotriva minoritatilor nationale, etnice, sexuale, impotriva femeilor, a
infirmilor, a alcoolicilor, a bolnavilor psihic, a obezilor, a autistilor, a ne membrilor de Partid si aaa, ba nu: pe cei care au reusit sa se salveze de la dezastru si sa ramana in viata (cel
putin asa sper), i-am intalnit in vara/toamna lui 1990, pe strazile Berlinului. fascinanta perioada: aliatii (rusii, francezii, englezii) ramasi in Germania de imediat dupa WW II incepusera sa se
retraga si eu n-am avut, in vara aceea, suficienti bani incat sa-mi fi putut cumpara un nenorocit de aparat de fotografiat de cateva marci, din vreun targ de vechituri, aparat cu care sa-i fi
fotografiat si pe aliati, retragandu-se si sa ma fi fotografiat si eu, alaturi de gasti intregi de bucuresteni pe care, pana cu nu multa vreme mai inainte de vara aceea definitiva, i-as fi putut
intalni intr-un tur rapid, dat intre Athenee Palace, Cina, Lido, Berlin, Gradinita, Miorita, Pescarus, Pietele Unirii, Romana, Victoriei, Aviatorilor... au aparut la un moment dat, de niciunde, in
decursul a doar cateva saptamani, in centrul Berlinului post-wall, asa cum ziceam. si ce facea intre timp "Tarisoara", in lipsa noastra?! pai... ce stia ea cel mai bine, aia facea! se umfla in
pene, deborda de patriotism.


concluzii: mesajul initial al Mirandoilnei nu se referea la copii din Albania, URSS, Coreea de Nord sau China, ci la niste copii "normali", plimbandu-se pe strazile Bucurestiului anului al
9-lea al secolului XXI. presupun ca trebuie sa fie destul de anevoios sa traiesti cu tot bagajul acesta la spinare, cu toata incarcatura de istorie indepartata, medie si/sau recenta, sa te
sensibilizezi ori de cate ori ai impresia ca cineva a bleorgait nerespectuos, la adresa Tarisoarei, sa traiesti cu senzatia de durere acuta a mandriei ranite, a patriotismului facut harceaparcea.
apoi: versurile acelea nu erau deloc inofensive - doar daca chiar nu vrem nu ne amintim ca ele au fost parte integranta a unei mari porcarii, initiate de un mare Porc si ca au fost expresia
(mascata, ce-i drept) a unor exhibari ultra-nationaliste de cea mai joasa factura.

este lesne de presupus (sau poate nu, din nou) ca ceea ce apreciez cu precadere (si la romani, dar nu numai) este performanta individuala, ideile si facerilor celor care chiar fac ceva
(constructiv, zic) pentru a muta Tarisoara catre inainte, a celor care, atunci cand imprejurarile sau contextul social le sunt potrivnice si nu reusesc sa faca atat de repede si de deplin pe cat
si-ar dori, au macar bunul simt si si deschiderea intelectuala suficient de mari incat sa caute cauzalitatea, mai degraba decat sa dea cu piatra in tigan, in homosexual, in ungur, in evreu, in
obez, in autist sau in Maica Precista.

ps: cine este acel inamic comun, din "banuiala sinistra"? iata-l:


http://ro.altermedia.info/familiesocietate/marsul-normalitatii-editia-a-3-a-2007_7185.html

niste poze mai mult decat sugestive si nu stiu altii cum sunt dar nu, trogloditii din pozele publicate de altermedia, nici mie nici Mirandolinei nu ne pot fi si altceva decat dusmani. intre noi
doua si niste idioti sinistri care marsaluiesc cu mutra Capitanului zugravita pe burta si care, mai mult decat atat, isi cara cu ei si progeniturile la "proteste", nu poate exista nici un fel de
prietenie. NOT now, NOT tomorrow, NOT ever!


Vali 23/09/2009 12:51



intr-o corespondenta privata i-am spus titularei acestui blog ca "ea si prietena ei Flory ii injura pe romani". m-a rugat sa ii
arat, intr-un comentariu, unde anume se intampla asta. ii arat.


 


dupa ce am trait multi ani departe de Tarisoara (bleorrrgh).


face misto de tara si mai si "bleorgaie" dupa ce ii pronunta numele.


 


nu vi se face uneori frica sa traiti in tara in care, cu nu multa vreme in urma, doi pshihosociopati care au inghesuit in
cativa saci de plastic bucatile rezultate din ciopartirea unui cadavru, au fost declarati eroi nationali?


cand, unde s-a intamplat asa ceva in Romania? cine sunt oamenii aceia,
declarati "eroi nationali"?


 


va mai amintiti ca erati retinuti abzuziv, fara nici o explicatie, ca erati dusi la militie si batuti pentru vina de a fi
fost gasiti pe strazi, noaptea, pentru a fi vorbit prea tare, prea incet sau prea in grup, pentru a fi avut parul prea lung, pantalonii prea evazati sau fustele prea scurte?


alta culpabilizare a Romaniei pentru practici specifice comunismului,
prezent in a doua jumatate a secolului trecut nu numai in... Romania. sa ne gandim numai ce se intampla, in acelasi timp, in Albania, URSS, Coreea de Nord, China, sa ne gandim la evenimentele din
Ungaria si Cehia, si ne vom aminti ca teroarea bolsevica nu a facut victime nu numai in Romania. dar Flory le vede numai pe cele din Romania.


 


va mai amintiti "Cu caciulili pa frunte, stam aici de veacuri multe, in curbura Arcului Carpati" - ca si cum doar acolo, in
"curbura arcului Carpati" mai exista vreo farama de viata, de civilizatie,


ba deloc "ca si cum...", e o interpretare rau-voitoare a unor versuri
absolut inofensive.


 


ma incearca o banuiala sinistra: nepotii celor care desenau mai demult stele ale lui David pe usile evreilor, impreuna cu
copiii celor care va incolonau copiii pe stadioane si ale celor care i-au plasat pe tiganii aceia pe treptele de la National, se pregatesc sa deseneze roti pe usile caselor locuite de tigani.
apoi... apoi veti urma voi, daca nu sunteti atenti, daca nu intelegeti la timp ca pericolul, si pentru voi si pentru ei, vine din alta parte, din partea unui inamic comun, nu din partea
tiganilor.


cine este acel inamic comun, din "banuiala sinistra"? nu cumva din context
se intelege ca "romanul", un om pe care Flory il descrie ca pe un tip rau, sangeros si gata oricand sa ii loveasca pe cei din jurul lui?