Granita flagranta dintre anotimpuri

Publié le par Mirandolina

Nu in fiecare zi ti se intampla sa pleci de acasa vara, si sa te intorci toamna. Si totusi, asta mi s-a intamplat mie vineri...

Vineri am plecat dimineata si m-am intors noaptea. A fost un pod peste anotimpuri, o zi lunga, de la 8.30, la 3 dimineata a doua zi... In mai multe registre, bineinteles.

Nu-mi place toamna. Si cu atat mai putin cu cat precede iarna. Poate ca as putea sa accept si un pic toamna, daca ar fi doar un intermezzo intre o vara si o alta vara. Din nefericire insa, toamna are un rol ingrat, toamna prezice iarna. Si iarna nu-mi place nici in poza.

Nu-mi place toamna, e piaza rea. Prevesteste si precede iarna. Nu-mi place toamna, cu zilele care intra la apa, care se scurteaza pe ce vezi cu ochii, nu ma impresioneaza frunzele cazute, nu vreau sa vad castanele, devin nervoasa si isterica la tonurile de caramiziu...
Vreau tari cu veri infinite, cu piele ciocolatie si calda, cu bauturi reci, rochii albe, rochii rosii, rochii verzi, sandale de toate culorile, palarii de soare si lumina!

Ma uit cu tristete si regret la rochiile de vara din dulap, si in afara de faptul ca ele inchid in ele insele toata memoria intamplarilor pe care le-au trait, acum tin in ele si vara. Ma uit cum stau stinghere pe umerase, pleostite, melancolice. Vor fi inchise in cutii, iar in locul lor se vor instala rochiile de iarna, pulovere, si mult mai multi pantaloni. (pantalonii nu-s feminini!) Stapana lor e bulimica vestimentar vorbind, si din cauza asta, rochiile de vara nu pot convietui cu rochiile de iarna in dulap. Si totusi, Dumnezeu stie ca dulapul e mare. E unul din cele mai mari posibile, configurat cu manuta mea, de la Ikea. Are 2m36 inaltime (chiar sub plafon), si trei metri latime. Si nici asa nu incap. De aceea, rochiile de vara vor trebui sa petreaca iarna inchise in cutii. Vor fi inghesuite si nu vor revedea lumina decat in mai anul viitor.
Si poate la anul se vor muta in acea casa a viselor stapanei. In care nu vor mai fi inchise in cutii, si nici macar in dulapuri, oricat de mari ar fi dulapurile. In care vor trai tot anul in dressing, si vor sporovai cu colegele lor mai groase, iar pantofii si sandalele se vor imprieteni cu cizmele.

As hiberna iarna, daca as putea. As sari-o, daca as putea. As ucide-o, daca as putea. As sterge-o din viata mea, daca as putea.
Cu Craciun cu tot si cu sarbatorile "de iarna", daca altfel nu se poate. Renunt si la asta. Si chiar n-ar fi rau sa renunt si la ipocrizia urarilor si cadourilor perioadei in care toata lumea se simte obligata sa ureze si sa cumpere cadouri. Oamenii care stiu sa ofere cadouri si care o fac din inima, care nu o fac doar ca pe o obligatie, nu au nevoie de pretexte, de motive, de perioade. Nu au nevoie de aniversari, nu au nevoie de Craciun. Orice zi poate fi un prilej potrivit de a face placere cuiva. Asta era o paranteza -- sa nu ma abat de la subiectul toamna-iarna.
Urasc toamna, caci e prefigurarea iernii. Urasc sa ma incotosmanez cu mii de straturi. Urasc sa port ciorapi, sa fiu acoperita pana-n varful nasului.

Vineri am plecat de acasa vara, si am revenit toamna. A fost granita clara a anotimpurilor, mai flagranta decat oricand.
Piua pana in mai! Se poate?

Publié dans lumea asta

Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :

Commenter cet article

Gabriela-Corina 09/10/2009 11:06


Imi place toamna,cu mireasma ei de crizanteme ,frunze ruginii si melancolia unor ani nespus de fericiti tocmai cu venirea ei;imi place toamna cu parfumul ei de ploaie si de dovleac in cuptor cu
nostalgia primei intalniri cand tinandu-ne de mana ne plimbam prin parc si sub pasii nostri trosnea covorul frunzelor uscate si-mi place iarna cu amintirea unei copilarii atat de fericite alaturi
de mama, de tata cand in mica noastra bucatarie pregatirile de sarbatori erau un moment magic,imi place sa ma plimb cand ninge si sa simt gerul biciuindu-mi fata si tot iarna imi aminteste caldura
primului sarut si nemarginita fericire in bratele primei iubiri.


Mirandolina 10/10/2009 03:20


Suna frumos. Dar raman totusi o fiinta solara. Dependenta de caldura si lumina :)
Pot insa spune ca povestea ta e frumoasa...