Calul de dar nu se cauta la dinti
Am tot spus ca am sa scriu despre noile senzatii tari pe care mi le provoaca masina cu care merg in ultimul timp (din nefericire, maine se implinesc deja 2 saptamani. Credeam ca va dura ceva mai putin).Masina mea e la service, si desi e gata de o saptamana, stam dupa Omniasig si minunatul accept de plata
In fine. Sa trec la calul de dar
Socul mare a fost in ziua cand am luat-o. Greoaie, desi e mult mai mica decat a mea (care deja nu e destul de mare pe gustul meu- mie mi-au placut intotdeauna "vapoarele", "tancurile", asa cum le numeau colegii mei in Franta).
Zgomotoasa. Tremura din incheieturi. Galbena si nu rosie
Prietenii stiu de ce 
Portbagaj aproape inexistent. Noroc ca am bancheta din spate, pentru shopping. Pana si portbagajul de la Seat, burdusit cu tot felul de compresoare, sprayuri de ingrijire si curatare a masinii, scaune de pescuit, mingi, lopeti de zapada, pături, reviste, pantofi si alte chestii, si totusi, ce ramane pe langa aceste depozite de care v-am spus, e de 5 ori mai mare decat ce numesc astia portbagaj la Matiz.
Aer conditionat, niet.
Radio, niet.
Bricheta, niet.
E bine
Sa vedem partea buna a lucrurilor, da? Are patru roti si volan, si merge pe drum.
Noroc ca nu mai e totusi atat de cald la Bucuresti ca anul trecut. Nu ma vad mergand la intalniri si ajungand transpirata si gafaind, ca nu am climatizare.
O parchez extraordinar de greu, pentru ca, desi e mica, neavand servo directie, invart de volanul ala pana fac muschi, si iar si iar si iar. Chiar ma amuzam zilele trecute cum se uita un nene la mine ce greu parchez si cu cate manevre o chestiuta asa mica :)
Nu ca ma laud, dar sunt foarte buna la parcarea laterala, iar cu Seatul o fac cu ochii inchisi (bine, am si masina "in ochi", adica ii cunosc dimensiunile, le simt deja). Cu asta...
Si totusi, eu conduc ca in "Starsky et Hutch", cum imi zicea Jean Paul, amuzat, ca am un mod de a conduce foarte masculin, si foarte temerar, ca eroii serialului respectiv. Si nu ma pot dezminti... E a doua natura la mine. Chiar daca micuta galbena nu prea e flexibila, eu o chinui cu modul meu sportiv de conducere. Cred ca o chinui, intr-adevar, am detectat un consum cam disproportionat cu modelul si talia. Se razbuna si ea.
Dar bine ca exista. Multumesc enorm prietenului care mi-a imprumutat-o zilele astea, intrerupand expunerea ei la vanzare.As fi fost ingrozitor de trista fara masina.
De fapt nu cred ca mai pot trai fara masina.
Poftim? Aud pe cineva dintre voi, din public, spunand bicicleta? Zut! Pe cuvantul tau? Nu stiu sa merg pe bicicleta :) Si cred ca n-am de gand sa invat acum...
Si chiar daca as stii, hai prin absurd sa ne inchipuim impreuna cum mi-ar sta pe bicicleta la 30 de grade, in orasul asta plin de praf si plin de nebuni la volan, in rochitele mele de toate culorile, cu pantofii mei cu toc indispensabili, si cu cele doua enorme genti cotidiene (poseta cu necesarul de supravietuire si geanta de laptop cu necesarul de tehnologie)? Nu prea cred ca e un tablou prea fericit :)
p.s. mda, e 6. Incorigibila
