Fraza zilei... (dur-dura-duritate-durabila)
Mi-am dat seama ca suntem un popor de isterici. (o sa argumentez, mai tarziu, coc asta de la intoarcerea din week-end) Cu mine cu tot. Nu ca as vrea, dar te contamineaza, n-ai cum sa ramai neatins. Toti suntem, cu grade mai mici sau mai mari de isterie, suntem un popor de disperati.
Raspuns, la peroratia mea despre isteria poporului: "Mai, viata e cum ti-o faci, iar tu nu pari (isterica). Esti tare, daca i-ai rezistat lui hossu"
Aia da:) si inca la cate imprejurari am mai rezistat, si cator oameni....
Mda, de fapt si aseara imi spunea cineva, care incepe sa ma cunoasca, dupa ce a trecut de invelisul de fetita delicata, fragila, blonda, sensibila: "Spre marea mea surprindere, esti de fapt o dura."
Pai da, cum sa nu fiu, dupa toate lucrurile, oamenii, anii, calatoriile... Cum sa nu fiu dupa nebuniile si momentele traversate... Cum sa nu fiu dupa ce m-am descurcat singura in imprejurari crunte...
Cum sa nu fiu dura dupa ce am murit si am reinviat de zeci de ori ca pasarea Phoenix?
Sunt dura, stiu. Si nu, nu o spun cu vanitate. Sunt dura. Altfel, acum eram moarta. Fara dramatisme. Pur si simplu.
Sunt dura, dar o dura care inca sufera, plange, se indragosteste, iubeste pana la capatul pamantului, si mai departe.
Duritatea serveste doar la altceva. La rezistenta, la a ma descurca, la dorinta de a reusi, la tenacitate, la hotarare.
Duritatea nu e impietrire, in cazul meu, desi uneori cred ca mi-as dori sa ma fi impietrit. Macar o zecime :)
Sunt dura si e mereu surprinzator pentru oameni sa isi dea seama. Aparenta imi joaca feste, nu este coerenta cu interiorul. Sau e coerenta cu o mica parte a interiorului, culmea, cu cea mai personala.
Raspuns, la peroratia mea despre isteria poporului: "Mai, viata e cum ti-o faci, iar tu nu pari (isterica). Esti tare, daca i-ai rezistat lui hossu"
Aia da:) si inca la cate imprejurari am mai rezistat, si cator oameni....
Mda, de fapt si aseara imi spunea cineva, care incepe sa ma cunoasca, dupa ce a trecut de invelisul de fetita delicata, fragila, blonda, sensibila: "Spre marea mea surprindere, esti de fapt o dura."
Pai da, cum sa nu fiu, dupa toate lucrurile, oamenii, anii, calatoriile... Cum sa nu fiu dupa nebuniile si momentele traversate... Cum sa nu fiu dupa ce m-am descurcat singura in imprejurari crunte...
Cum sa nu fiu dura dupa ce am murit si am reinviat de zeci de ori ca pasarea Phoenix?
Sunt dura, stiu. Si nu, nu o spun cu vanitate. Sunt dura. Altfel, acum eram moarta. Fara dramatisme. Pur si simplu.
Sunt dura, dar o dura care inca sufera, plange, se indragosteste, iubeste pana la capatul pamantului, si mai departe.
Duritatea serveste doar la altceva. La rezistenta, la a ma descurca, la dorinta de a reusi, la tenacitate, la hotarare.
Duritatea nu e impietrire, in cazul meu, desi uneori cred ca mi-as dori sa ma fi impietrit. Macar o zecime :)
Sunt dura si e mereu surprinzator pentru oameni sa isi dea seama. Aparenta imi joaca feste, nu este coerenta cu interiorul. Sau e coerenta cu o mica parte a interiorului, culmea, cu cea mai personala.