Soba copilariei mele

Ieri, la restaurant, era o soba ca in casa in care m-am nascut.
In casa noastra, pe Nerva Traian colt cu Alexandru Moruzzi, aveam exact aceleasi sobe, exact asa inalte. Doar ca mai inchise la culoare. La cutremurul din 1977 ne-a fost teama ca se vor darama, aveau aproape 4 metri....

Soba de ieri mi-a trezit o nostalgie teribila. As fi stat lipita de ea toata seara.
Sigur ma mai duc in salonul acela al trattoriei. Mai, si de cate ori am fost la restaurantul acela fara sa stiu existenta acelui salon si a sobei...

Vreau o casa ca a copilariei! In bloc sunt neadaptata ;)
Vreau dud si trandafir in curte, vreau vita de vie, vreau beci si pod! 
Vreau sa ies dimineata, sa-mi beau cafeaua pe scaunul de rachita, in curte!
Vreau sa ma sui pe acoperis vara, si sa fac plaja!
Vreau sa am fructe, flori si iarba in curte!

Nu mai vreau tevi comune, vecini care bat in teava pentru ca fac dus dupa ora 22, (vai ce erezie, sa vreau sa fac dus in casa mea!). Nu mai vreau lift si ghena.
Si vreau soba ca aceasta!