Mi-e dor de oameni dezinhibati... versus "vai, dar oare ce zice lumea"

Si a fost 14 iulie.
Si am dansat pana aproape de inchiderea balului, la ora 2 dimineata, desi maine fac 4 drumuri Bucuresti-Buzau. (adica doua dus-intors). Sigur, e aproape, dar putin, inmultit cu 4, incepe deja sa faca ceva :)) 460 km...
Acum e aproape 3 dimineata, mi-am tras sufletul. La 8 trebuie sa fiu deja in masina:) Cand dorm? Mai tarziu, in alta viata. Traiasca anti-somnul.

Mi-am pus rochia verde, si am incercat sa o "demitizez". E doar a doua oara cand o port, in viata. Am incercat, purtand-o azi, sa o dezbar de amintirile cu care era impregnata. Nu stiu cat am reusit. Oricum, de cate ori ma voi uita la ea, imi va aminti data aceea, cand am purtat-o prima oara. Uf, amintirile acestea! Impregnate in lucruri, in strazi, in haine. Exista o intreaga geografie a sentimentelor, o intreaga istorie a lucrurilor transformate de simtiri. O sa dezvolt asta, alta data. E un subiect care merita, geografia sentimentelor.

A fost si frumos si ciudat. Ciudat, pentru ca a fost Taraful Haiducilor, asta e Romania, din punctul lor de vedere :(

Frumos, pentru ca balul a fost grozav. Si am regasit oameni dezinhibati. Nu, cert, occidentalii au aceasta deschidere, aceasta largime de spirit care ii face sa se distreze cel mai bine, si pe care romanii nu o au. Romanii sunt prea intepati, prea rigizi, prea preocupati de nimicuri, de a epata, de a lua ochii, de a se purta intr-un anume fel. Romanii sunt prea constipati. Romanilor le dicteaza inca gandul: "Aoleu, si oare ce zice lumea?" Occidentalilor nu le pasa de aparente, de nimic. Rezultat? Se distreaza. Traiesc. Muncesc. Fac totul mult mai din suflet, mult mai la maxim. Eu in Franta am invatat una din lectiile foarte importante ale vietii mele: "Iti pasa de ce zice lumea? De ce? Nu trebuie sa-ti pese decat de mana care te hraneste. Iti da cineva de mancare? Nu? Atunci nu-ti pasa, simplu."
Si da, viata poate fi frumoasa.

Am vazut tone de oameni care dansau cu tricolorul la gat. Si nu o fac manelistic, cum ar face-o romanii. E un iz de sinceritate si de firesc in toate aceste gesturi. La noi ar mirosi a demonstrativ, a patetic, a penibil. La ei e doar natural.

p.s. mi-a facut placere sa vorbesc cu Calin Popescu Tariceanu.
p.p.s. Mirandolinoooo, fugi in pat, e 3 jumate:) Au lit. Tout de suite! 
Ca maine la 8 cand trebuie sa te urci in masina (asta inseamna trezire la 7.30, cel mai tarziu), o sa te miorlai ca esti obosita...
p.p.p.s. seara asta era, din punct de vedere al dansului, seara de 3 iulie spre 4, reloaded:) Minus gheata pe trupul incalzit, ca am vazut ca mi-a dat o raceala pe cinste. Inca nu mi-a trecut toata, ma mai chinuiesc cu o tuse urata. Si da, stiu, ar trebui sa nu mai fumez, macar pana trece de tot. Dar asta cu fumatul e un paliativ. O sa ma las cand o sa ma apuce, ca de fiecare data. Din motive futile, evident (va interzic sa zambiti  )